O legenda a vechilor greci arata ca narcisa ar fi aparut la moartea lui Narcis, un tanar singuratic, caruia ii placea sa se plimbe zile intregi prin paduri si pe campii. Fiind si foarte frumos, se spune ca s-ar fi indragostit de el multe nimfe, dar niciuna din ele nu putea spera ca dragostea ii va fi impartasita, pentru ca Narcis nici macar nu le remarcase. Se spune chiar ca una dintre nimfe, pe nume Echo, a si murit din dragoste, lasand in urma ei numai vocea; chiar si asa, ea il urma pe Narcis peste tot si repeta toate cuvintele lui (astfel a aparut ecoul). Zeita Nemesis (razbunarea), vazand cruda lui indiferenta in fata dragostei nimfelor, a hotarat sa ii dea o pedeapsa exemplara: i-a menit sa nu iubeasca pe nimeni niciodata, ci sa se indragosteasca de el insusi si astfel sa isi gaseasca moartea. Nu peste mult timp, plimbandu-se prin padure si ajungand langa un lac, Narcis si-a zarit propriul chip in oglinda apei. Vrand sa imbratiseze chipul deosebit de frumos din apa, Narcis a cazut in adancuri si s-a inecat. Nimfele au venit sa il planga si l-au transformat intr-o floare galbena care sa le aminteasca mereu de iubitul lor. Se zice ca de aceea narcisa isi tine mereu capul in jos, pentru ca il imita pe Narcis care se admira in apa.
Astfel, plecasem sa admiram frumoasele narcise. Pentru unii traseul pana in Poiana a fost o simpla plimbare, in schimb pentru altii, acest urcus, pana acolo sus, necesita mult efort. Desi am plecat saptesprezece persoane, un grup de francezi in mare parte, nu am ajuns decat sapte.
Traseul incepe din Valea Vinului, de la intersectia Izvorului Rosu cu Izvorul Bailor si sepuieste prin padurea deasa de fag pe un drum imbibat cu apa. Atmosfera era saturat si o bura alba se asternuse pe satul Valea Vinului. Ploaia mocaneasca ne slabeste pofta de a continua spre destinatie.
Dupa trei ore de mers, cu multe momente de cumpana, ajunsesem la stana din Dealul Popii. Facem un scurt popas pentru o poza, putina odihna, sau sa mancam ceva si plecam mai departe.
Poiana Narciselor are o intreaga poveste, iar aparitia florilor in "insula" de pe muntele Saca este explicata de botanisti prin faptul ca printre pietrele de granit de sub sol curg ape reci care au efect de 'frigider" si racesc locul. Astfel, aici s-a pastrat o portiune cu sol rece si umed, chiar si climatul este mai rece, unde apar vietati azonale.
Perioada de inflorire este de doua-trei saptamani cel mult, asa incat si perioada in care se pot face drumetii pentru a fi vazuta este destul de scurta. Aceasta se intinde pe 0,2 h, pe Muntele Saca, la altitudinea de 1600 m. Aici, alaturi de narcisa salbatica (Narcissus Angustifolius), se mai intalnesc si opaitul Muntilor Rodnei, crucea Pamantului, floarea de colt, smardarul.
Incet, incet, atmosfera se curata de ceata si soarele se iveste printre nori. Suficient sa admiram frumoasa rezervatie care era invasmantata intr-un alb imaculat.
Narcisa putea fi pozata fara probleme! Merita acest lucru fiindca este o floareta nemaipomenita! Are o frumusete aparte, un miros dosebit si este mult indragita de localnici si turisti. A fost considerata adevaratul semn al primaverii. Cand apar narcisele, vremea rea nu se mai intoarce inapoi pentru cateva luni de zile, asa ca narcisa este intr-adevar floarea care vesteste venirea primaverii. In mare parte, acest simbol este legat si de forma de trompeta a florii.
In cele din urma ne intoarcem, fiind asteptati la pensiune de ceilalti membrii. Ca sa avem o distanta mai mica, la coborare alegem varianta Valea Secii.


































